Râule

ești schimbarea înduioșând

când permiți

- copilului viorii fictive,

pe calea grea de zăpadă -

filosofia

unei vieți mai bune -- ca tată, târziu,

pentru mine.

Facă zum zim pe umbrar!

croșetând mărarul că nu ține

de privilegiu aici

să aglutinezi

furia din înțelepciune.

Nisip cu digresiuni.

Pisic graseind.

Impalpabil, dar tălpi adulmecă

pârtiile nisipoase din apă - uit că

ardem inuman// E aberație ecocidă, în general…

Frunze moleșesc, permit

conceptul de bucurie încă trăit. Înghițim

micro-torționarul din piept și

triplezi plapuma de baticuri;

cheresteaua contemporană =

un cort comun, volatil

+ admirația pentru goblene-resturi.

Migdal, mieuneală;

gâscuț < --- > co-creativ.

[ Priveliștea e incompletă și mulțămește. ]

Cosmina Moroșan