Aveam 15, 17 ani eram elevă la Liceul Agricol Urziceni și trebuia să trecem linia ferata să ajungem la liceu, dar noi fetele treceam pe pasarela de la gară. Ne plăcea foarte mult să privim totul de sus , trenurile cum mergeau pe sub noi, orașul de la înălțime și oamenii, totul ne plăcea sa privim de sus. Acum acea pasarelă nu mai e circulabilă, au distrus-o.
Aveam băieții mai mici și o pisică birmaneză la bloc. Trebuia să o mai scoată și pe ea cineva pe afară, voia să se joace și se pitea de ei. A venit unul dintre ei plângând că nu găsește pisica: a fugit și nu o mai găsesc! Eu am deschis geamul și am strigat-o: Bebița, unde ești fata mea? Și ea a venit fuga și a sărit din pomul de lângă bloc.
De cîtiva ani ne-am mutat la țară la curte eu cu soțul și ne ocupăm cu gradina fiecare cu gradina lui. Eu cu gradina de flori, acolo unde ne relaxăm la o cafea eu cu soțul și animalele noastre. El se ocupa de gradina de legume de unde putem face orice pentru iarnă.
