Prin anii 1981, ajungând pe meleagurile Bărăganului în acest oraș, Urziceni, cu un miros de flori de tei, am găsit un loc minunat cu lacuri cu pești, rațe sălbatice, iarbă, tufăriș de papură și multe plante. Un părculeț minunat de relaxare numindu-se „În Valea Plopului”. Aici găseam oaza de liniște, veneam cu colegii de muncă cu pături și jucam: șah, remi, cărți. Socializam și ne simțeam foarte bine. Încet, încet acest părculeț a început să se degradeze, lacurile au secat, rațele au dispărut, plantele s-au uscat și parcul arată trist.

În partea dreaptă cum intri în acel parc, prin anii 2020, am mers împreună cu un grup de elevi și mai multe persoane din orașul Urziceni și am plantat copaci și plante medicinale. Vizitând-l mereu să văd ce am plantat, am descoperit gunoaie, mulți dintre copaci uscati și chiar puieți neplantați, abandonați de cei care au organizat acest proiect de împădurire numit „Pădurea copiilor”.

Dar, într-una din vizite, spre surprinderea mea, am descoperit pe lângă canal unde eu cu alte persoane am plantat, trei copaci plini de roade, numiți păducel, care au beneficii pentru sănătatea omului. Bucuroasă, a doua zi am mers și am cules o găletușă, am pus-o la uscat la întuneric și le folosim în casă ca medicament în formă de ceai. De fericire, am anunțat și vecinele, prietenii să meargă să culeagă și ei fructele minune.

Mi-aș fi dorit ca acele locuri să fie spații de liniște și relaxare, acum la vârsta a treia, sper cu ajutorul autorităților din primăria Urziceni să amenajăm acel loc minunat pentru toți cetățenii orașului și comunelor limitrofe. Sper că vom reuși cu ajutorul meu, al vostru, să facem acel loc cum a fost altădată.

Ionica Dincă