ORAŞUL PRIMORIO
Lavinia Branişte
O vreme mi-a fost dor de trenul care trecea prin Urziceni. Greoi și lent, pufăitor, avea totuși un traseu mai scurt între București și Brăila, orașul meu natal. La un moment dat a dispărut din mersul trenurilor, lăsând o singură rută disponibilă între capitală și orașul meu, una mai lungă și foarte aglomerată.
Până să vin aici să mă pun pe hartă, singura imagine a orașului Urziceni pe care o aveam era cea a gării, asemănătoare cu multe gări de oraș mic din sud-estul României. Și de asemenea câmpurile, asemănătoare cu ținuturile în care am copilărit, aflate nu departe. În anii ’80, numeroșii veri ai bunicului meu stăteau noaptea „pe baltă” cum spuneau ei, adică pe Dunăre sau pe canale, prindeau pește și veneau dis-de-dimineață cu el în coșul bicicletei încă zbătându-se. Bunicul alegea și cumpăra peștii cei mai mari, iar pentru restul aducea vecini interesați. Peștele se vindea foarte repede. Iar peștii „mari” pe care îi alegea bunicul erau de fapt de cele mai multe ori pești mici, plini de oase tari.
Una dintre amintirile de groază din copilărie e de când ne înecam cu oase de pește. Ne rămâneu înfipte în gât și trebuia să înghițim multă pâine sau mămăligă până să se ducă. Uneori rămâneau înfipte cu orele. Saramura tristă, din pește mic, ars pe plită, e unul dintre lucrurile care miau rămas în minte din anii ’80, dar și ’90.
O vreme mi-a fost dor de trenul care trecea prin Urziceni. Greoi și lent, pufăitor, avea totuși un traseu mai scurt între București și Brăila, orașul meu natal. La un moment dat a dispărut din mersul trenurilor, lăsând o singură rută disponibilă între capitală și orașul meu, una mai lungă și foarte aglomerată.
Până să vin aici să mă pun pe hartă, singura imagine a orașului Urziceni pe care o aveam era cea a gării, asemănătoare cu multe gări de oraș mic din sud-estul României. Și de asemenea câmpurile, asemănătoare cu ținuturile în care am copilărit, aflate nu departe. În anii ’80, numeroșii veri ai bunicului meu stăteau noaptea „pe baltă” cum spuneau ei, adică pe Dunăre sau pe canale, prindeau pește și veneau dis-de-dimineață cu el în coșul bicicletei încă zbătându-se. Bunicul alegea și cumpăra peștii cei mai mari, iar pentru restul aducea vecini interesați. Peștele se vindea foarte repede. Iar peștii „mari” pe care îi alegea bunicul erau de fapt de cele mai multe ori pești mici, plini de oase tari.
Una dintre amintirile de groază din copilărie e de când ne înecam cu oase de pește. Ne rămâneu înfipte în gât și trebuia să înghițim multă pâine sau mămăligă până să se ducă. Uneori rămâneau înfipte cu orele. Saramura tristă, din pește mic, ars pe plită, e unul dintre lucrurile care miau rămas în minte din anii ’80, dar și ’90.
În Urziceni, locurile de pescuit m-au făcut nostalgică. Și eu vin dintr-un loc cu apă noroioasă și roiuri nesfârșite de țânțari pe timpul verii. Dintr-un loc unde avioane utilitare închiriate de autorități zboară la joasă înălțime și
În Urziceni, locurile de pescuit m-au făcut nostalgică. Și eu vin dintr-un loc cu apă noroioasă și roiuri nesfârșite de țânțari pe timpul verii. Dintr-un loc unde avioane utilitare închiriate de autorități zboară la joasă înălțime și
stropesc cu soluții anti-țânțari care-ți cad pe față dacă te uiți în sus, după avion.
Oare cum e să fii pește într-o baltă din Urziceni? O întrebare pentru următoarele întâlniri cu copiii, poate. Acum ne-am ocupat de insecte.
Pentru că una dintre surprizele mele, mergând prin
stropesc cu soluții anti-țânțari care-ți cad pe față dacă te uiți în sus, după avion.
Oare cum e să fii pește într-o baltă din Urziceni? O întrebare pentru următoarele întâlniri cu copiii, poate. Acum ne-am ocupat de insecte.
Pentru că una dintre surprizele mele, mergând prin
oraș, a fost să descopăr diversitatea mare de copaci, iar copaci înseamnă păsări și gâze. Așa că acum le-am propus copiilor o hartă a insectelor. În Orașul insectelor, personajul meu preferat a fost omida roz care vinde la magazin. Au fost licuricii pe un pătrat albastru de noapte, care semănau cu harta UE. Furnicile frumos înșirate în drum spre mușuroiul lor. Copacii în formă de broccoli. Și această coroană numită PRIMORIO, ieșită din niște a-uri mai bizare, care ar fi trebuit așezate un pic mai clar în cuvântul „primărie”.
Ne-am pus de acord că locuitorii din Primorio se numesc „primorieni”, un nume scos parcă dintr-un serial SF, lucru nu prea departe de realitatea din desenul copiilor, căci e un spațiu dominat de acarieni, mai precis de căpușe.
Mozaicul de pe podeaua din holul bibliotecii ar putea fi și el o hartă în crăpăturile căreia se pot intui povești minuscule. Copacul căzut la pământ, dar nu mort, din Parcul Tineretului, este și el un oraș Primorio. Lichenii de pe salcâmi, ca niște mici recife care cer o lupă.
Și pastelurile cerate, zdrobite pe hârtie, sunt mulaje ale reliefului oceanic. Din ele pufăie cratere mici, în jeturile cărora treăiesc creaturi încă nedescoperite de om.
Hartă-machetă, hartă-schemă, hartă-poartă. Prin roiuri, prin maluri de mâl, în marele nor de insecticid.
oraș, a fost să descopăr diversitatea mare de copaci, iar copaci înseamnă păsări și gâze. Așa că acum le-am propus copiilor o hartă a insectelor. În Orașul insectelor, personajul meu preferat a fost omida roz care vinde la magazin. Au fost licuricii pe un pătrat albastru de noapte, care semănau cu harta UE. Furnicile frumos înșirate în drum spre mușuroiul lor. Copacii în formă de broccoli. Și această coroană numită PRIMORIO, ieșită din niște a-uri mai bizare, care ar fi trebuit așezate un pic mai clar în cuvântul „primărie”.
Ne-am pus de acord că locuitorii din Primorio se numesc „primorieni”, un nume scos parcă dintr-un serial SF, lucru nu prea departe de realitatea din desenul copiilor, căci e un spațiu dominat de acarieni, mai precis de căpușe.
Mozaicul de pe podeaua din holul bibliotecii ar putea fi și el o hartă în crăpăturile căreia se pot intui povești minuscule. Copacul căzut la pământ, dar nu mort, din Parcul Tineretului, este și el un oraș Primorio. Lichenii de pe salcâmi, ca niște mici recife care cer o lupă.
Și pastelurile cerate, zdrobite pe hârtie, sunt mulaje ale reliefului oceanic. Din ele pufăie cratere mici, în jeturile cărora treăiesc creaturi încă nedescoperite de om.
Hartă-machetă, hartă-schemă, hartă-poartă. Prin roiuri, prin maluri de mâl, în marele nor de insecticid.