Desenul hărții vii a Urziceniului a pornit de la o schiță rapidă făcută de Ana Barbu Uzura, în pregătire pentru harta nocturnă a orașului, atelierul meu care deschidea seria de acțiuni din toamna anului 2025. Primul strat de adnotări (și legenda) le-am adăugat în timpul acestei plimbări crepusculare, când localnicii și-au părăsit pentru vreo două ore specia sau chiar regnul pentru a (re)cunoaște teritoriul, folosind toate simțurile disponibile. Ceea ce este vizibil acum pe desenul hărții include notații colectate în urma tuturor acțiunilor ce constituie programul Harta vie a Urziceniului, despre care găsiți mai multe în interiorul publicației. Această hartă cuprinde locuri, emoții, observații, istorii, plante și persoane aparținând mai multor specii, și pe Steluța de pe cerul Eminei Loredana Mașcă.

Oaia neagră (privește atentă de la înălțimea 1,22 m) are corespondent pe cer în constelația Lira, supranumită și ciobanul cu oile, și din pământ în pătlagină, supranumită limba oii, pentru calitățile sale antiinflamatoare.

Țapul ispășitor (privește în jur de la o înălțime de 1,55 cm) se regăsește în barba țapului, o ciupercă gustoasă, cunoscută și sub denumirile porcan, buretele uliului, ciuperca de pâine și barba popii. A nu se confunda cu barba moșului, care e un tip de licheni cu proprietăți farmacologice, care arată mai tare a barbă decât ciuperca.

Porcul zburător (privește de pe la 92 cm) are neamuri peste tot. Pe pământ, e cunoscut și porcul de India, zis și cobai sau porc de Guineea, care privește de la maxim 20 de cm. Din pământ, crește spontan iarba porcească, zisă și pita porcului sau iarba grasă (și gustoasă), o sursă bună de vitamina C, pe care eu o recoltez din cimitir și o amestec cu alte frunze în salată. Tot din pământ mai crește și mărul porcului, adică laurul, dar și ciuperca bășina porcului. Apoi este brânca porcului, sau căprița, o plantă înrudită cu urzica, cu proprietăți farmacologice. Nu întâmplător, brânca este și o boală infecțioasă în rândul porcilor foarte tineri (dar și mieilor și curcilor) exploatați în crescătorii, cunoscută și ca rujet (sau orbanț, în Ardeal). În apă, trăiește porcul de mare (Scotoplanes globosa), asemănător cu un castravete de mare, dar care însă nu este nici porc și nici castravete.

Găina bună (maxim 70 de cm înălțime) poate fi găina lui dumnezeu, adică buburuza sau vaca/boul domnului, dar poate fi și planta unghia găinii sau a găii (Astragalus glycyphyllos), adică păpădia, zisă și papa găinii, gustoasă atât prin frunze cât și prin mugurii (capere) puși la murat.

Căutând boul răpit, nu furat (maxim 140 de cm înălțime) îl găsim în aerianul bou de noapte, adică bufnița. În apă sunt câțiva: boul de mare, un pește, ce nu se confundă cu boul de baltă, care poate fi o pasăre sau două broaște, dar nici cu boul de apă, un gândac acvatic (Hydrophilus piceus). Pe trunchiurile stejarilor morți îl găsim în boul babei sau boul lui dumnezeu, rădașca. Din pământ răsare ochi de bou, adică spânzul, dar și bourelul, sau bulbucul de munte, o specie protejată. Favorita mea în salată sau mâncărică este limba boului, adică ștevia (dragavei în Oltenia).

Și așa mai departe cu barza, greierele, furnica, și terminând cu leul, cel al furnicilor, care este libelula.

Citesc lista de mai sus ca pe o poezie a legăturilor dintre animale, plante, corpuri cerești, pornind de la formulări pe care le folosim pentru a vorbi despre oameni. E clar pentru toată lumea unde bat. Grupul face mai multe observații: numele creează conexiuni neobișnuite și așteptări în legătură cu utilitatea unei plante, de exemplu. Această listă în sine ne dă senzația că tot ce percepem prin simțuri ajunge să se regăsească în nume. Oamenii își aleg pe câte cineva din listă și pornim explorarea Urziceniului cu noi simțuri și istorii.

Persoanele din grup sunt locuitoare ale Urziceniului, îl cunosc pe dinăuntru și pe dinafară, mi-l povestesc continuu, în straturi de cum era și cum ar putea fi. Ne oprim adesea și discutăm despre cum percepem locurile preferate din oraș. Dar dacă văzul nu mai e simțul dominant, cum de multe ori este cazul dacă noi devenim pentru câteva ore o plantă, o pasăre, un gândac, o broască? Cum se simte adierea vântului printre penele noastre, printre spinii noștri? Unde este acum acasă, care e familia noastră extinsă, ce ne ocrotește, ce ne hrănește, ce ne sperie? Cum simțim lumea de la înălțimea unei bufnițe sau a unei ciuperci? Ce sunt oamenii pentru noi acum? Întreb și notez pe hartă, cu semne noi pentru locuri noi așezate peste cele prea bine cunoscute.

Un atelier ce începe la asfințit la Casa de Cultură, negociind traseul favorit pe lângă spital și liziera pădurii, pentru a se termina cu câțiva oameni revenind în corp în parc, pe lângă plopii care nu mai sunt. „Păcat că e lună nouă, că ți-am fi arătat atâtea”, aud de câteva ori. Deasupra noastră se văd însă constelațiile Lebăda (Daneb) și Taurul. Dacă ar fi iarnă, s-ar vedea și Leul, iar în dreapta de Pleiade ar fi steaua Mielul (Hamal, Alpha Arietis) iar la stânga Căprița (Capella). Amintirea Urziceniului bine-cunoscut revine în fiecare conversație, la fiecare oprire bâjbâită în întuneric: îl mirosim, îi simțim praful pe piele, în usturimea din gât. Să ne amintim că nu e doar al oamenilor, atât.

*Cele 5 simțuri și lumea este o carte de popularizare a științei de Vaclav Koval, a cărei traducere a fost publicată în 1974 la editura Ion Creangă București.

Text pentru hartă

Desenul hărții vii a Urziceniului a pornit de la o schiță rapidă făcută de Ana Barbu Uzura, în pregătire pentru harta nocturnă a orașului, atelierul Anei Kun care deschidea seria de acțiuni din toamna anului 2025. Primul strat de adnotări (și legenda) sunt făcute ad-hoc în timpul acestei plimbări crepusculare, când localnicii și-au părăsit pentru vreo două ore specia sau chiar regnul pentru a (re)cunoaște teritoriul, folosind toate simțurile disponibile. Ceea ce este vizibil acum pe desenul hărții include notații colectate în urma tuturor acțiunilor ce constituie programul Harta vie a Urziceniului, despre care găsiți mai multe în interiorul publicației. Această hartă cuprinde locuri, emoții, observații, istorii, plante și persoane aparținând mai multor specii, mulțumită următorilor oameni:

Anticorp Solar și Cosmina Moroșan

Ana Barbu Uzura

Neli Barbu

Mina Barbu

Lavinia Braniște

Irina Botea Bucan și Jon Dean

Petronela Camen-Comănescu

Ioana Cotulbea

Andreea David

Ionica Dincă

Cosmina Drăgan

Silvia Dumitru

Hodorog Anton Mihail

Kira Valentina

Daniela Kneip Velescu

Ana Kun

Vasile Leac

Emine Loredana Mașcă

Frusina Paraschiv

Elvisey Pisică

Ovidiu Țichindeleanu

Mariana Vlărădau

Emil Zorilă