Cu mulţumiri pentru Mariana, Ionica, Roxana, Ana, Damian, Loredana, Mina, Petrică, Grigore, Frusina

Începînd din seara zilei de 28 octombrie 2025, un grup de gînditori ai oraşului Urziceni, România, adunaţi la biblioteca oraşului, au avut de transmis următoarele gînduri gardienilor inimii lumii din Sierra Nevada de Santa Marta, Colombia:

Ialomiţa din trecut, la un nivel ce permitea scalda, pe sub salciile frumoase de la mal. Se gustă cu dovleac cu lapte acru, sau spanac cu lapte acru (şi deasupra mărar). Teii înfloriţi.

La păscut vacile pe malul rîului care a secat între timp, cu cărţile. Mîndria de a fi născută în căruţă, pe paie, şi crescută pe cîmpuri. Ialomiţa cu peşti şi în care se mai făcea încă baie. Cu sarmale şi mămăligă cu lapte. Izma de la calea ferată.

Ialomiţa veche ca loc al aventurilor în libertate, cu prietenii de la bloc. Ialomiţa îngrădită de azi, a celor care în prezent nu mai au amintiri cu rîul, fiindcă nu mai au acces la apă. Cu tort de nucă, îmbibat cu esenţă de ro, la fiecare aniversare. Măceşele de la stadion.

Rîul redescoperit recent, pentru prima oară, ca habitat de prigorii. Şi descoperirea lunii mai, ca cea mai bună lună a rîului. Cu ciulama de porumbel. Sunătoarea de pe cîmp şi pelinul.

Ialomiţa veche în care se făceau bîltoace (mici baraje) şi scaldă la căpăiţă. Satul care azi dispare fiindcă nu e apă. Cu ştevie sau urzici cu usturoi, şi musaca cu murături. Porumbrele pe margini de drum umblat.

Ialomiţa veche ca loc al întîlnirilor amoroase şi între prieteni, ca loc unde e linişte şi frumos, ca loc separat de oraş. Care azi e secat sau drenat. Cu iepure la ceaun şi socată. Buruienile de pe jos şi de pe margini – cucută, cicoare, iarbă grasă, ştir, susai. Stejarul care marca trecerea anotimpurilor şi a fost tăiat

Ialomiţa podului de lemn, suspendat, pe mijlocul căruia te opreşti, stai şi te uiţi în depărtare, la apus. Un bărbat ce traversează podul cu un pom în spinare. Cu supă de roşii. Peticul cu liliac şi trandafir peste care a fost turnat asfalt.

Ialomiţa veche a amintirilor de la pescuit, cu minciogul făcut din văl de mireasă. Cu corcoduşe verzi. Plopii tăiaţi din parc.

Someşul Mare de altădată, în care se dădea la roşioară, iar tinerii săreau de pe pod. Cu găluşte cu prune. Cei doi duzi de pe stradă, tăiaţi. Şi peste tot, grădinile. Lucernă. Florile galbene din gangul de la linie.