Steluța mamaii di pi cer
Emine Loredana Maşcǎ
( piesă de teatru într-un act )
Steluța - nepoata bunicii , o dragoste ce nu se pierde niciodată
Bunica - o femeie caldă, o persoană cu spirit protector
Luna - un personaj fictiv
În apartamentul bunicii din Năvodari , cu geamuri mari și cu balconul plin de flori colorate și cu un miros divin . Aproape de ieșirea pe balcon este un dulap cu fotografii înrămate și o lumânare pe baterii. Odată cu venirea nopții de afară se aude cum ploaia își începe cântecul sublim.
Bunica , care știa cat de mult iubește ploaia nepoata ei se uita spre fotografia care strălucea și cu care vorbea cel mai des când dorul îi apasă pe suflet.
( piesă de teatru într-un act )
Steluța - nepoata bunicii , o dragoste ce nu se pierde niciodată
Bunica - o femeie caldă, o persoană cu spirit protector
Luna - un personaj fictiv
În apartamentul bunicii din Năvodari , cu geamuri mari și cu balconul plin de flori colorate și cu un miros divin . Aproape de ieșirea pe balcon este un dulap cu fotografii înrămate și o lumânare pe baterii. Odată cu venirea nopții de afară se aude cum ploaia își începe cântecul sublim.
Bunica , care știa cat de mult iubește ploaia nepoata ei se uita spre fotografia care strălucea și cu care vorbea cel mai des când dorul îi apasă pe suflet.
SCENA 1
(Bunica era în fotoliu din sufragerie răsfoia o carte veche pe care a primit-o cadou de la fata ei. A auzit ploaia și un zgomot puternic care a făcut-o să iasă pe balcon).
Bunica: Ce se mai aude acum ? O să închid fereastra.
Steluța: Bunico… mă poți vedea ?
(Lângă luna care parcă era mai luminoasă ca de-obicei o lumină puternică parcă a apărut dintre nori)
Bunica: Cine este acolo ? Copii terminați cu glumele.
(Bunica se apropie de balcon cu pași grei , privind lumina care se intensifică.)
Steluța: Bunico? Sunt eu steluța ta.
(Lumina se apropia mai mult de balconul bunicii )
Bunica: Steluța mea ? ( Se întoarce și se uită spre cer și vede lumina care se apropia din ce în ce mai repede spre ea )
Steluța: Da , eu sunt bunico . Ce faci ? Îmi este dor de tine și de ceaiul aromat pe care mi-l făceai în fiecare după-amiază să îl bem împreună.
Bunica: Nu îl mai fac steluța mea , nu pot să îl beau fără tine. Tu ce faci ? Cum este acolo ?
Steluța: Este bine , oamenii sunt veseli , problemele au dispărut , doar ca îmi este dor de voi . Vă pot privi dar nu vă pot atinge , aici copii râd neîncetat și totul este plin de flori . Am un colț de rai în care am foarte multe flori care îți plac.
Bunica: Când îți văd fotografiile plâng de aș inunda orașe și țări.. dorul de tine îmi inundă inima în fiecare zi. Aș vrea să vii aici lângă mine și să te pot îmbrățișa și să-ți sărut fruntea așa cum îți făceam când erai supărată sau te încurajam.Imi este dor de steluța mea cu strungăreață și cu părul cârlionțat.
Steluța: Știu bunico , mereu când plângi deasupra capului meu apare un nor și toate lacrimile tale ajung la mine..Îți simt durerea și cel mai tare mă doare că nu ți-o pot alina.
Bunica: Ți-am oprit din haine și parfumul pe care îl purtai în geantă. Când dorul de tine este prea mare singura mea vindecare este să dau în cameră un puf și să ți simt prezența.
(Bunica era cu ochii plini de lacrimi.. abia reușea să scoată cuvintele corect pe gură.. dar parcă își dorea să spună mai multe numai că lacrimile îi umpleau obrajii roșii și îi stopau cuvintele să fie rostite.)
Steluța: Bunico, îți promit că voi fi tot timpul lângă tine.
(Ușor , ușor lumina nu mai era atât de strălucitoare.)
Bunica: Te rog să mai stai cu mine aici să-ți spun ce lucruri s-au mai întâmplat… îmi este atât de dor de tine.
Steluța: Mă așteaptă luna bunico , vrea să îi fiu alături prin a lumina pe toată lumea.
Luna: Steluța mea cea curajoasă vino este timpul să facem loc soarelui.
(Luna cea strălucitoare s-a apropiat de geamul bunicii vorbindu-i ca printr-un cântec steluței ) Bunica : Nu-mi face asta! Nu vreau să plece!
(Parcă își dorea să o tragă de pe cer să intre pe ușa balconului și să rămână lângă ea)
Steluța: Bunico , voi veni și mâine seară.. dar te rog să nu uiți că te iubesc și te veghez în fiecare moment al zilei.
( Și lumina strălucitoare s-a îndepărtat din ce în ce mai tare apropiindu-se de lună parcă o completa )
Bunica a rămas cu ochii spre cer , lacrimile îi se opriseră de parcă toată apa pe care o avea în corp dispăruse.
Bunica: Noapte bună steluța mamaii di pi cer.
(A intrat în sufragerie , și s-a oprit în fața fotografiei cu nepoata și pentru prima dată de la pierderea nepoatei, a zâmbit și a sărut fotografia. )
SCENA 1
(Bunica era în fotoliu din sufragerie răsfoia o carte veche pe care a primit-o cadou de la fata ei. A auzit ploaia și un zgomot puternic care a făcut-o să iasă pe balcon).
Bunica: Ce se mai aude acum ? O să închid fereastra.
Steluța: Bunico… mă poți vedea ?
(Lângă luna care parcă era mai luminoasă ca de-obicei o lumină puternică parcă a apărut dintre nori)
Bunica: Cine este acolo ? Copii terminați cu glumele.
(Bunica se apropie de balcon cu pași grei , privind lumina care se intensifică.)
Steluța: Bunico? Sunt eu steluța ta.
(Lumina se apropia mai mult de balconul bunicii )
Bunica: Steluța mea ? ( Se întoarce și se uită spre cer și vede lumina care se apropia din ce în ce mai repede spre ea )
Steluța: Da , eu sunt bunico . Ce faci ? Îmi este dor de tine și de ceaiul aromat pe care mi-l făceai în fiecare după-amiază să îl bem împreună.
Bunica: Nu îl mai fac steluța mea , nu pot să îl beau fără tine. Tu ce faci ? Cum este acolo ?
Steluța: Este bine , oamenii sunt veseli , problemele au dispărut , doar ca îmi este dor de voi . Vă pot privi dar nu vă pot atinge , aici copii râd neîncetat și totul este plin de flori . Am un colț de rai în care am foarte multe flori care îți plac.
Bunica: Când îți văd fotografiile plâng de aș inunda orașe și țări.. dorul de tine îmi inundă inima în fiecare zi. Aș vrea să vii aici lângă mine și să te pot îmbrățișa și să-ți sărut fruntea așa cum îți făceam când erai supărată sau te încurajam.Imi este dor de steluța mea cu strungăreață și cu părul cârlionțat.
Steluța: Știu bunico , mereu când plângi deasupra capului meu apare un nor și toate lacrimile tale ajung la mine..Îți simt durerea și cel mai tare mă doare că nu ți-o pot alina.
Bunica: Ți-am oprit din haine și parfumul pe care îl purtai în geantă. Când dorul de tine este prea mare singura mea vindecare este să dau în cameră un puf și să ți simt prezența.
(Bunica era cu ochii plini de lacrimi.. abia reușea să scoată cuvintele corect pe gură.. dar parcă își dorea să spună mai multe numai că lacrimile îi umpleau obrajii roșii și îi stopau cuvintele să fie rostite.)
Steluța: Bunico, îți promit că voi fi tot timpul lângă tine.
(Ușor , ușor lumina nu mai era atât de strălucitoare.)
Bunica: Te rog să mai stai cu mine aici să-ți spun ce lucruri s-au mai întâmplat… îmi este atât de dor de tine.
Steluța: Mă așteaptă luna bunico , vrea să îi fiu alături prin a lumina pe toată lumea.
Luna: Steluța mea cea curajoasă vino este timpul să facem loc soarelui.
(Luna cea strălucitoare s-a apropiat de geamul bunicii vorbindu-i ca printr-un cântec steluței ) Bunica : Nu-mi face asta! Nu vreau să plece!
(Parcă își dorea să o tragă de pe cer să intre pe ușa balconului și să rămână lângă ea)
Steluța: Bunico , voi veni și mâine seară.. dar te rog să nu uiți că te iubesc și te veghez în fiecare moment al zilei.
( Și lumina strălucitoare s-a îndepărtat din ce în ce mai tare apropiindu-se de lună parcă o completa )
Bunica a rămas cu ochii spre cer , lacrimile îi se opriseră de parcă toată apa pe care o avea în corp dispăruse.
Bunica: Noapte bună steluța mamaii di pi cer.
(A intrat în sufragerie , și s-a oprit în fața fotografiei cu nepoata și pentru prima dată de la pierderea nepoatei, a zâmbit și a sărut fotografia. )